Salinele din Kariotes
Unul dintre cele mai frumoase, mistice și incredibile locuri pe care Lefkada mi-a oferit ocazia să le cunosc, sunt salinele.
Un sit antic, care datează de pe vremea lui Alexandru cel Mare.
Le-am găsit din întâmplare, în timp ce căutam un loc bun pentru a merge la pescuit, studiind harta insulei.
Pe coasta de est, la Kariotes, un braț de pământ taie un petic de mare, creând cel mai îngust punct dintre continent și insulă.
În antichitate, chiar la vest, exista un drum antic construit de romani care făcea legătura între Lefkada și Arcanania.
Acum, însă, există un braț de pământ cu un drum improbabil care împrejmuiește ceea ce au fost cândva salinele glorioase din Lefkada, separate de Grecia continentală prin canalul pe care mii de bărci îl traversează în fiecare an pentru a evita ocolirea insulei.
Este un loc popular pentru a observa nenumăratele păsări care au ales Lefkada ca loc de cuibărit, cu un foișor din lemn ca punct de observație.
L-am ales pentru un alt motiv. Este un pasaj obligatoriu pentru fluxul de pește care vine de la Preveza spre micile insule Eptanese, un paradis nu doar pentru noi, oamenii, ci și pentru diverse specii de pești. Un fel de autostradă subacvatică.
În orele cele mai aglomerate ale zilei, puteți prinde pești unul după altul.
În mijlocul acestui braț se află un pilon mare, iar în fața lui, privind spre continent, o mică insulă. Acesta este cel mai bun loc, bine cunoscut de către localnici.
În timpul pandemiei, obișnuiam să prindem pește în găleți, riscând amenzi mari.
Polițiștii știau despre asta, dar închideau un ochi, uneori chiar doi.
Dar ceea ce face ca acest loc să fie atât de magic și sugestiv sunt priveliștile.
Când Mistralul suflă dinspre nord-vest, se simt mirosurile dealurilor din față, pline de ferme. Clopotele vacilor, caprelor și oilor își cântă melodia. Soarele apune în spatele nostru, iar culorile cresc în intensitate.
Aerul pur este cel care creează aceste jocuri de lumină asemănătoare cu cele ale lui Van Gogh. Puritatea particulelor de aer amplifică calitățile perceptive ale priveliștii.
Întoarceți spre sud și canalul se deschide în apele frumoase ale coastei de est a Lefkadei. Cu splendidele sale insule care îi împodobesc suprafața. La capătul canalului se află Sparti, iar mai departe, când nu este ceață, forma insulei Atokos te cheamă ca un cântec de sirenă.
La vest, însă, enigma este mereu la pândă. Acum este albastrul pastelat al frumosului cer lefkadian, acum norii amenințători copleșesc dealurile și nu ai timp decât să le admiri frumusețea cenușie și sălbatică în timp ce își varsă încărcătura lichidă pe pantele verzi și luxuriante ale insulei.
Lumina continuă să cadă și culorile calde invaluiesc totul.
Apa devine liniștită și parfumurile preiau controlul, în funcție de anotimp.
Da, pentru că Salinele sunt profund diferite în funcție de luna în care le vizitați.
Ploioase și mistice iarna, parfumate și pline de viață primăvara, fierbinți și umede vara și generoase cu pescarii toamna, când natura le pictează în cea mai bună parte a posibilităților sale divine.
Survolându-l cu o dronă, puteți aprecia și mai bine peisajul înconjurător, cu norii reflectați în liniștea apelor puțin adânci și cu Nephele furându-i spectacolul lui Narcissus.
Frumusețea acestui loc este copleșitoare.
Am fost acolo de nenumărate ori, în toate anotimpurile, în toate condițiile meteo.
Ceea ce este grozav când experimentezi un loc ca localnic este că ajungi să îl cunoști în toate fațetele sale.
Acest lucru mi s-a întâmplat de multe ori, în fiecare loc în care am trăit.
Îmi amintesc și acum privirea unui californian atunci când vorbeam despre Los Angeles și mi-a spus că lucrează în suburbii, într-un loc puțin cunoscut de turiști. I-am descris-o cu detalii uimitoare.
Să călătorești este un lucru, să mergi în vacanță este altceva. Acesta este și sensul acestui site, al acestui blog. Prin intermediul scrierilor mele, aceia dintre voi care iubesc Lefkada cel puțin la fel de mult ca și mine vor putea sări peste o parte din acea inevitabilă și splendidă încrengătură numită descoperire.
Știu că este cea mai bună parte a călătoriilor, am descoperit cele mai frumoase locuri din viața mea pur și simplu pierzându-mă.
Dar îmi dau seama că nu toată lumea are timp să o încerce și e greu să mai aștepți încă un an pentru a-ți încerca norocul în două săptămâni.
Salinele sunt un mic colț necunoscut din Lefkada și vă recomand să le experimentați, mai ales în afara sezonului, când cântecul păsărilor însoțește șuieratul undiței de pescuit, când te acoperi cu un pulover de lână pentru că umiditatea iernii îți intră în oase, când mirosurile primăverii pătrund în aerul saturat al trezirii și când ploaia te face să ridici gluga de la geaca .
Salina este unul dintre acele câteva locuri care îi uimesc pe cei care cred că știu Lefkada pe dinafară și apoi își dau seama că încă mai lipsește ceva. Dar așa este ea, scorțoasă și capricioasă, păstrând mereu ceva pentru ea, dând câte o picătură pe rând doar celor pe care îi consideră demni. Așa că de ce nu… Mergeți acolo, dați frâu liber celui de-al șaselea simț și apoi scrieți-mi două rânduri despre ceea ce ați trăit.